A fost așa o ploaie și-o vreme de urât,
Parcă aveam o sfoară ce mă strângea de gât.
Azi, soarele ne-alintă zâmbindu-ne discret
Și parcă văd poetul iubindu-l pe poet...

De unde astă stare? Artiștii nu sunt frați,
Deși e loc sub soare chiar pentru toți. Răbdați
Și veți găsi deolaltă puterea de-a iubi,
Verbul „a scrie”, iată, se prinde cu „a fi”.

Povestea se rescrie în alte tonuri reci,
Cerneala va mai naște poeme zeci și zeci...
Să învățăm, propun, ce-nseamnă starea bună
Și poate, că-ntr-o zi vom da mână cu mână,

Dar până vine ziua, să bem din vinul sec
Să bem și să petrecem că viețile ne trec,
Că va veni o vreme când totul va fi dus,
Iar gloria, ca fumul, se va topi-n apus.

Rămâne amintirea cu cei ce vor veni,
În timp ce vechi ulcele pe câmp ne-or odihni,
Asemenea cu cele din care bem acum
Feteasca aurie cu-aromă și parfum.

A fost așa o ploaie și-o vreme de urât
C-am stat veacuri de-a rândul privind diluviul mut
Și-mi aminteam de tine zâmbindu-mi desuet
Și n-am văzut poetul iubindu-l pe poet...