de ce-mi mai vii acum
când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu știai că arborii au vremelnicia lor?

trebuia să vii atunci
când copacii mei mai aveau
aripi de frunze

de ce-mi mai vii acum
când însingurarea mă împresoară
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?
trebuia să vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
apocalipsei

de ce-mi mai vii acum
când neputința mă doboară
când arborii înnebunesc și nu se mai văd
de nisipul vremurilor?
trebuia să rămâi cu mine
atunci
acum nu mai pot decât să te salut
în trecere
la o răscruce
de zări