te-ai plictisit,
poftim acasă,
vreau să-mi vizitez corăbiile
înțesate cu mătase și amintiri,
singurătatea-i mai frumoasă
când începi să împletești povești
din năvoadele deșirate
în pustiul
țărmurilor uitate,

mărturisește că numai nisipul
mai răscolește apusul maiestuos
al oamenilor,

Dumnezeu a lăsat amurgul
ca să contemplăm un periplu
de siluete de oameni nostalgici
pe scoarța Pământului,

umbrele le sunt subțiri
ca linia vieții
de pe o zi pe alta,

cea mai frumoasă zi
a fost atunci
când am început
să întrezăresc
amurgul maiestuos
al oamenilor,
între cer
și Pământ.