încerc să te caut
prin lume,
îmi trec multe gânduri prin minte,
mă întreb dacă am să găsesc semnele lăsate
de tine prin aer,
pe cuvinte
mai demult îți desenam pe copaci
constelații
și drumul pe care te voi pierde cândva
printre comete și generații
tu îmi citeai un descântec
pe o cărare străveche,
mai credeai în ursită,
în destine pereche

pe atunci mai creșteau
leacuri neștiute
și pietrele se lăsau rotunjite
de trecerea vremurilor,
de turme de ciute

- luna-i o pasăre ce zboară din mine,
spuneai tu
alergând împrejurul cerului,
cât crezi că va mai tânji
cu brațele deschise spre tine
de pe orbită
să te înghită,
să te respire?