spuneai că aripile-mi înfloresc târziu,
ca un salcâm înrădăcinat
în nisipuri mișcătoare,
că spiralele crengilor suportă greu
capriciile tale
ca pe anotimpurile secetoase,
ancestrale,
spuneai că uneori în orbitele scorburilor
pot crește corbi albi, ciudați
că alte păsări nu-mi vor pătrunde
niciodată
lemnul galben de cremene
și piatră,

spuneai că florile albe îmi
înnebunesc în
primăvara fără
de albine
că iezii nu ar mai avea
umbre înalte până la cer
și porți albastre
la care să se închine

spuneai că nu mă poți atinge
cu sărutul
decât mirosind a salcâm
când abia începe să-mi crească
sângele pe lacrimi
și pe spini,
că fără de floare
n-ai putea veni la mine
să-mi veghezi amurgul
îngenunchind
pe nisipuri aride,
străine,
mișcătoare