La o aruncătură de om
ard cuvintele cu patina ridicată spre înalturi
crezând că nu-i nimic
dacă la ceruri nu-i nimeni să le-audă
ard
trosnind din scoarță obosite
de-atâtă uscăciune
ard încet
încet
carbonizate
până la filtru

La o aruncătură de lume
îngerii cad din norii ovali
cu privirea încețoșată
de atâta întuneric
și de somn
peste cuvintele
ridicate spre înalturi
crezând că nu-i nimic
dacă sub ceruri
nu-i nimeni să îi prindă...