Când vom avea optzeci de ani
Și-n diminețile cu soare rece vom privi pe geam,
Trecutul, vechi prieten, trecând pe lângă casa noastră,
C-un zâmbet trist își va aminti de noi,
Convins că l-am uitat.
O clipă se mai uită-n spate și dispare în neant, poate nici n-a existat.