ce poate fi mai frumos decât să guști răsuflarea unei dimineți
să te bucuri în naivitatea ta că exiști
că te poți ridica din pat ca să-ți faci o cafea
să o bei gânditor, privind pierdut pe fereastră
respirȃnd odată cu cerul
poate că dimineața e cumva bosumflată
poate că o ploaie melancolică îi șterge ochii
sau poate că e doar soarele răscolind printre frunze
dar ce mai contează. îți bei cafeaua, respiri și te bucuri
din adâncuri se ridică o metopă aproape uitată,
când mâinile ei,
petale pline de rouă intră în spațiul vizual