În piept îmi țin mormântul, foc alene,
Sub frunză tu îmi datorezi ispită...
În lumânare umbra e topită,
Cu braț pe trup îți zămislesc desene.

Când te respir am racla-n sân, cumplită,
Și veșnicia-i deasă-n clipe-obscene...
Moșneagul Dumnezeu pe sub sprâncene
Pândește-n noi lumina rătăcită.

Mister de Nalt în ploi purta cădere,
Pământu-n munți dezvăluiește piatra,
Sisif veghea acolo, nins, tăcere.

Ambrozii în dimensiune-a patra
Îmbată chip cioplit ce-altar ne cere....

De dulci poeme umple mama vatra...