ceasornicul meu scoate sunete scrâșnite
arată ipocrit niște cifre mohorâte
cu degete scheletice de tablă
spre toate colțurile zării
de parcă eu aş fi vinovat
de trecerea ierbii
de calendarele vechi pe pereți
de anii de școală, de prima dragoste
de cearcănele tale de frumuseţe
iar tu te porţi cu mine
de parcă aș fi un accesoriu
agăţat cu neglijenţă studiată
de gulerul taiorului tău
de aramă,
ca o broșă bizară
un filigran cu ambră,
o frunză de fier
agățată pentru o clipă
pe reverul fatidicului omniprezent

apropo,
ai astăzi un pardesiu
prea strâns pe siluetă,
de culoarea tăcerii
şi simt impulsul în coaste
cum mă străbate ascuţit
cu un deget de sticlă
cu un fior de ger
să te strig încă odată
din capătul frigului
din mijloul azilului de nebuni
- hei, chiar m-ai iubit atât de acut,
fantasmă roşiatică
tulburătoare?