știu
nu-i prea confortabil în preajma mea
habar n-am avut eu vreodată ce-i aia
femeie înduplecată
de-aici
teama lucrurilor de mine supunerea
decizia lor de a exista silențios și onest
până la poeticitate
și pânzele albe încercând să conserve
statutul depărtării înalte
această mare a adâncului
în care ai fi putut să găsești
o parte însemnată din mine

vezi tu
iubirea nu începe cu carne
n-are cum să sfârșească

această sălbăticie
adusă tocmai din prima zi
când prada s-a încredințat vânătorului
fără să clipească

(Dumnezeu nu anticipase
cât era El de Dumnezeu
sau poate tocmai de aceea a optat
să acorde prezumția de naivitate...)

să nu ripostezi deci
dacă mă voi sustrage domesticirii
regulilor fructului gustat cu de toate