nu știu dacă-i rău sau e bine că sunt
un amurg scufundat cu fruntea-n pământ
să mai pot simți din miezul țărânii
gustul curat al ierbii și al pâinii

poate sunt o umbră-n apus de copac
când frunzele-n bufnițe se mai prefac
și sângeră-n pene prea sus fâlfâind
un clopot de toamnă în păsări vuind