tot eu eram atunci
în iarba călcată de tine
și în urma pașilor tăi
stăteau păsările să bea rouă
și lumină sărată

nu credeai nici tu în aripile mele
nici eu nu mai credeam în dumnezeul tău
și lumea se învârtea cu petale cu tot
în jurul iubirii trecute

tot eu eram în tine când te-ai întors
împotriva evidenței
cu toți nămeții
și cu toate iernile pe care le luaseși
cu tine pe umeri
și când nu mă mai cunoșteam într-atâta
omăt
mă făcusem cât un fulg
ca să mai tremur odată de frig
așteptându-te
tupilat și minuscul
într-un om de zăpadă