ia-ți jaluzelele și pleacă femeie,
lasăți urma degetelor pe geamul aburit
de răsuflarea târzie a timpului ce moare
ucis de cuvintele aspre, pereche țipetelor
ce îngroapă idei
drumul este golit de zmei,
nu te vei înfrunta cu arșița gândului,
poate vei înțelege să zbori,
să treci peste mine antipersonal,
brațele acoperite cu ghirlandele florilor cândva
sunt uscate precum trupul rătăcit în uitare,
frământată rămâne iubirea
o haină ponosită ce te cuprinde.