cel mai adânc apus din mine
s-a stins în
întunericul unei nopți
pe care am ascuns-o
într-un anotimp ploios
lângă un nor cenușiu

cel mai nevinovat răsărit
s-a cuibărit dimineața la pieptul tău
respirând deodată cu tine
aburul unui trup pregătit
să reînvie

în acel spațiu
nu eram decât eu
care îmi deschideam aripile
izbindu-mă de comedia ta
preferată
întinsă pe un ecran mai mare decât peretele

de teamă să nu-l fac țăndări
cu zborul meu neliniștit
mi-am oprit fâlfâitul
de aripă
tu
jucai un rol
de irezistibil cuceritor