eu nici nu mai trebuia să spun ceva
fiindcă povestea o spuneau crengile
noaptea

și așa cum gândeam eu
cât de înaltă poate fi o cădere,
mi-am văzut dintr-o dată ființa
într-o pasăre

atunci am început să aud greierii,
și noaptea, și grâul
și râul
și fagurii de miere,
și pe tine
foșnind sub mine
deodată cu
firele de mătase