fericiți, cei mai fericiți trebuie să fie cei care se culcă cu icoanele lor!
așa, blasfemiator, în ciuda celor care se culcă lîngă dumnezeu
sau lîngă fecioară, ce fericiți trebuie să fie cei care iubesc și se culcă
noapte de noapte cu icoana lor, cum și eu am dormit cîndva
cu icoana mea.

ce sentiment de liniște și înălțare cînd pui capul pe pernă și icoana
respiră ușor lîngă tine, cînd lemnul ei dulce și cald arată ca pielea,
cînd chipul ei înrobit în vise te provoacă la rugăciune și stat în genunchi
lîngă marginea patului, ca în biserica în care există o singură icoană,
făcătoare de minuni.

nu-mi pasă ce spune lumea, și eu sunt tot dintre aceia care vor icoane
în patul lor. să mă culc noapte de noapte cu icoana mea pînă mintea
o icoană uriașă mi se face, pînă chipul ei se cioplește atît de bine în creier
în suflet, în carne, că trupul meu biserică mi se face. să vii tu, cititorule
să-ți faci trei cruci, să te rogi și să spui, ca mine, doamne!