mi-am ucis visele
sufocându-le cu perna
în nesfârșitele nopți de insomnie
mi-am îngropat speranțele
sub copacii la umbra cărora
am găsit de atâtea ori alinare
am spart în bucăți
idealurile nobile în care credeam
cu o naivitate înfricoșătoare
am alungat principiile nestrămutate
care îmi dădeau târcoale
privindu-mă insistent
nicio bună intenție
nu se va mai agăța cu unghii subțiri
de hainele mele
niciun sentiment înălțător
nu îmi va mai face semn cu mâna
de pe marginea drumului
strigând ia-mă și pe mine în buzunar
până la prima intersecție
ființă miloasă
de astăzi pot să merg nestingherită
unde vreau când vreau
ca orice om liber
care a pierdut totul