în leac de poezie pe cruce
ni se așază toate nevindecările
uitând de iaduri trezite
când spre Dumnezeu scările-s putrezite

miroase-a amurg mâine-n astăzi,
cuvânt înainte la ieri

condeiul se sinucide-n nimicuri,
palavre-n sintagma de singur

&

în caracteristica de a muri
omul e tristețea luminii...

ci-n dimineața Domnului scările spre El au tâmplărie verde