Când toate-n lume de-asfințit mă mușcă
Recad în mine-n vremuri de pruncie
Pe lângă Dumnezeu ucenicie
Senin rămas pe cale dau de dușcă.

Venin pe drumul vieții mi se scrie
Spre-amurg zidit ce lutului mi-e cușcă
Beție care duhul îmi împușcă
În zbor spre a îmi nemuri-n hârtie.

Tristețea-mi curge-n ropote viclene
Întemnițând lăuntric de copil
Ce evadează-n visului halene...

L-al mamei sân infernu-i inutil
Dar azi mi-e iad de-amarurile-obscene
În întuneric parcă ce-i tactil...