atâta vreme cât un exemplar conserva
mersul acela întortocheat pe șosele
ca și cum ar fi încercat o demonstrație...
intrarea în trombă

se îndrăgostea ținea jurnal ștergea mai apoi
tot excesul ridicol de intimitate făcând din prăbușirea personală
un fapt banal oricând la discreția amatorilor de teleshow-ri

nu dispera

se punea în fața oglinzii închipuia
dialoguri multiple forfota lumilor i-de-a-lul
adeziunea amplă desconsiderarea subită se aranja
făcea băi abstracte de mulțimi imaginare

își consulta agenda tasta:
„toate rubricile ocupate”

se încăpățâna
în lăuntrul pădurii cu iluzii

pentru el porneau tramvaiele în noapte
se aducea pâine albă mare pufoasă
se stropea de secetă
se vorbea despre mâine

discret trăgeau vreo 2 inși
să împartă veșnicia în clipe
și vișinele erau mai bune decât caisele
mult mai coapte... în virtutea culorii?!

en gros 4 mâini 4 picioare o pereche invizibilă de vise
și dimineața aceasta pe care o păcălea să existe
mințind-o la fel de frumos... de necesar
ca și pe sine