adoram plăcerile lumii
lăsate de zei
și zborul ecoului
și rotunjimea pământului
și geamătul sălbăticiunilor

numai verdele înalt ne înfiora uneori
carnalul
când creștea peste noi
ascunzându-ne goliciunea

ne plăcea voluptatea cruntă
ca unor animale în rut
și uneori părea că ne rupem trupurile
în vânt
câteodată că sângele ni se preface
în izvoare