Stăteam pitit
în trilul păsărilor
și mă gândeam,
Doamne,
adu-mi cumva cerul
mai aproape de umeri
fiindcă de deasupra frunzelor
nu aud prea bine
răsăritul pădurii

Ascultam amurgul
coborând în trifoi
și mă gândeam,
oare,
dacă m-ar călca vreun cerb
pe grumaz,
aș mai auzi
vreodată roua dimineților
crescându-mă infinit
din țărână ?