Mă rog să scap de-un gând care mă duce
Spre-ntunecimi cum nu am mai văzut
Și scriu cu trandafiri, la o răscruce,
Poemul îngerilor ce-au căzut.

În ceața ce se lasă peste suflet,
Mai bâjbâie o rugă către cer
Și țipă în tăcerile de urlet
Dureri ascunse-n lacrimă de ger.

E noaptea lungă ca și niciodată,
Iar visele au iz de cimitir,
Mi-e tare frig și frică, deodată,
Când un coșmar mă poartă-n coviltir.

Curg apele în râuri de sudoare,
Încerc să-not prin ele dar nu pot,
Văd doar un labirint fără hotare,
Din care-un mâine nu știu cum să-l scot.

Dar dintr-o dată visul se sfârșește,
Oglinda groazei pică la pământ,
O aripă de înger mă- nvelește
Şi iată-mă din nou așa cum sunt!

autor
Dorina Omota
08.12.2018

Din volumul de versuri
- Mai plâng o lacrimă și plec -