eu te-am pierdut prin merii roșii din livezi
când vara se mai târguia cu noi să mai rămână
și ochii îți păreau în zare tot mai verzi
când ți-ai desprins brățara umbrei mele de la mână

și te-am pierdut definitiv printre poteci
pe când ne-amenința cu frunze veștejite nordul
și nu știam de ce genunchii ți-s mai reci
când toamna cântă merilor de pe pământ prohodul