îmi plăcea iremediabil Italia
cu oamenii ei bronzați și accentul sicilian... pericolul
toate răsfrângerile florale în gura abruptă a unui perete
pietrișul... felinarele făcând deliciul zidurilor din cărămidă

sufletul cobora din convingere
pe drumul acela îngust-prăfuit
blindat cu smochini și febră
calea între viață și moarte
dar asta era de mult o figură tocită
în niciun caz obstacolul care să ne țină

în haine din pânză solară
ne ascundeam inimile să pară
păsări diurne în plină noapte culminam
cu rostirea guturală a afectului

întindeam mâinile până la depărtarea din fiecare
simulam jocul

chipul tău ars... ochii mei castanii


azi Morricone e același și Mediterana
poemul delfinilor cu pescăruși vii
păstrându-și libertatea stranie
într-o imaginație


în vremea aia îmi plăcea iremediabil Italia....



te iubeam pe tine.