Iubitul meu cu ochi căprui, cu suflet cald şi bun
Mai ştiu eu oare cum să fac să nu mă mai supun
Iubirii care mă frământă-ntruna cu foc mistuitor
Şi-mi pârjoleşte inima toată în mod chinuitor?

Tu mă afunzi într-un abis, m-arunci în disperare
Fiinţa-ntreagă mi-o străbaţi, fără exagerare
Fior de drag şi pasiune, de gând răscolitor
Tu eÅŸti enigma din privire, eÅŸti cel mai mare dor.

Când sunt în preajma ta, iubite, simt că plutesc ca-n vise
Şi-am sentimente atât de-adânci, că nu pot fi descrise
Ţi-aş dezmierda obrajii netezi, ţi-aş mângâia făptura
Dragoste ţi-aş dărui, şi nu cu picătura.

Aş revărsa cu totu’-n tine fiece sărutare
Secunda s-o transform pe veci, să fie-o încântare.
Şi când topit de-un dor ascuns mă cauţi cu privirea
Eu să-ţi răspund suav şi dulce că mi-am găsit iubirea.