în patul meu se ascunde un copac
și-atunci când mă culc mă ascund în copac și las luna să mă caute
toate visele mele se coc pe ramurile lui și cad în uitare
jocurile mele se ofilesc. câteva le-am pus la presat între pagini
și multe scâncete de copil răzbat prin vremi
în scrinul de la capul patului
s-au cuibărit momente, respirări și temeri
cândva am citit Baronul din copaci
și-acum realizez că nici eu nu am mai coborât din copacul meu
probabil că nu mi-a venit încă timpul
dar copacul ce se ascunde în patul meu plânge tot mai des
stau și mă întreb de ce? oare îl apasă visele mele năruite?