Îmi aduci atâtea mure
fi-ț-ar graiu` numai vin
dacă, amu`, ia, prin pădure
stele, drumu` ți-l lumin`.

Cer să hi și să mă fure
brațul tău cel bleumarin,
șteargă drumul meu de mure
mâneca lui Moș-Martin!

Că nu vii, ca să-mi procure
blândul iepur, un suspin
temător de bestii sure
frânt de Cerbul Carpatin...

Numai tu, cu brațe dure
și cu pasul cam bovin
te ascunzi, iar, să te fure
pomul datului de chin.

Zaci, pe crenge și în ture
pe copacul plin de Yin,
ghindele cu trase pure
trec copacul... numai prin!

Noaptea nopților mahmure
să ne-ascundă sub un pin
duhul lămpii să ne-înjure
(luat-am stele, cam cervin).

Rujă, cu petale pure!
lasă-mi omul, să mi-l țin!
că spre zeci de mii de cure
mă îndop - cu rozmarin;

Apă, fie-ți, să te-îndure!
că botezuri îi cuvin...
oare-s gânduri premature?
Se-încâlcesc, într-un suspin.

***
...Cu păreri, astăzi, mature
și iertată fiu, puțin;
apoi, alte mici alure
și un pas ca-n buletin.

Io mi-s fată de azure
ape, graiul cel mai lin,
Să îmi vii, prin imature
spaime-n fructul de pelin...

Geamăt frânt de geamandure
locul meu e, azi, marin
fi-ți-ar naibii de obscure
tălpi de leneș, că nu-mi vin!

*
Gânduri, mult, la o prescură
și-s o ceartă, la divin;
buzele îmi sunt de mură
și surâsul ca de crin!



LuDeNs
”Poem bi-rimat (de pădure)”
Din volum de poezie, în pregătire. (Noiembrie, 2020)