Când e despre tine,
în piept mi se descarcă mici impulsuri electrice spre partea stângă.
Ea trebuie să rămână în barcă,
așa mi s-a zis.
În barcă ea e în siguranță.
Nici măcar să nu încerce să privească în adânc, să aibă grijă să nu o fure valurile.

Aşa că stai cumințică în barcă, roagă-te, spune Tatăl Nostru.
Ție niciodată să nu-ți treacă
prin cap să te-arunci,
să-ți fie frică de mare ca de viața
învolburată și sălbatică, plină de creaturi necunoscute.
Nu, locul tău nu este în mare.

Tu vei rămâne în barcă,
vei arunca firimituri peștișorilor,
îmi vei face cu mâna.

Și până la sfârșit,
frica de mare să îți fie
frica de Dumnezeu.