deja mi-e dor deși mai ești și-n gamă
de lebădă nu cânți iar clipa-ți iartă
mormântului intrarea pe-a sa poartă,
dar cât de tine jale-mi este, mamă

pruncie-n pieptul tău nu mă mai ceartă
și nașterea amurgului te cheamă
pe față Dumnezeu să-și dea aramă
făcându-mi chip cioplit din a ta soartă

secundele cu tine-a-mi fi icoane
și pronie cu tine înc-un ceas
pe crucea ta bătându-mă piroane

eternul de iubire, vis rămas
la despărțire-n rănile tirane
ca o lumină umbrei prinde glas