Cum să lași un om așa de bun să plece,
Când alți doar fac umbră la pământ?
Și ce să faci când doare și nu-ți trece?
Când gândul te sufocă, vrând-nevrând!

Și cine-i vinovat, de o așa ticăloșie!?
Nu vreau să cred c-așa a trebuit să fie.
Că-mi vine să dau vina pe toți Sfinții,
Nu-i drept ca pe copii să-i îngroape părinții!

Ori tu ești ăla vinovat... că te-ai grăbit,
Când mii și mii motive sunt să stai!?
Atâta grabă că nici Sfinții nu s-au pregătit,
Să te primească cu mare alai, în rai!

Drum bun acum... pe-o cale neștiută,
Ești doar cu tine și cu tot ce ai făcut!
Sper să găsești din liniștea pierdută,
Să-i regăsești pe toți ce i-ai pierdut.