A iubi femeile triste
ce și-au pierdut îndemânarea
de a escalada copacii de pe umerii tăi
ascuțiți ca o lance,
femei care își caută răsăritul tentate
de buzele tale uneori dulci
de cele mai multe ori amare
ca o cafea pentru diabetici
si care se pierd iubindu-te
pe tine ca pe un zeu rătăcit
este similar întâmplării
în care plângi de frumusețe pe un colț de rai
al sfinților ce-și plimbă câinii în lesă
și care știu că nici o femeie nu este urâtă
atât timp cât o privești cu inima.