unde merge trenul acesta te-am întrebat
nu mi-am pregătit încă mâinile pentru moarte
am visat mereu să pot găsi o ascunzătoare
să intru în ea fără teamă
să mă gândesc la moarte ca la o romanță

să ascund alături de mine
un câine orb fără adăpost
lătratul lui fără întoarcere
mâinile mele confuze să-i închidă ochii
ca pasărea de pradă să nu-i poată mistui

să simt iar cum soarele răsare din ciutura inimii
cum realitatea nu mai e o mireasă
abandonată la altar

să se întâmple în sfârșit o minune
iar eu să o pot duce cu mine peste tot
într-un tren neîncălzit care să alerge de zor
să unească capetele lumii
înainte ca moartea să ne sfâșie
cu colții ei de mistreț