auzi cum latră vulpea după stejar
la umbrele albastre din rădăcini
la vise cărate-n desagi de asini
la vești de doliu sângerând în ferpar

focoasă iat-o cu pași repezi felini
coboară săltând de pe creste de var
cu ochi de jar și dinți de ienibahar
ca flacăra lui Avraam dintre ciulini

se-ndreaptă cu brațe deshise spre noi
ca și cum ne-am fi jucat împreună
de-a prinselea de-a învârtita în doi

duminica și-n nopți albe cu lună
să fie bătut glasul vulpii de ploi
ori fulger îndoliat de lumină.