stau flămând la ușa casei

nu caut pricină de supărare
te văd rar
un timbru lăsat la marginea unui clasor decolorat
de marcă, îmi spui
de parcă, adaug, de parcă ultima scrisoare
n-a mai poposit în cutia mea poștală
și-atunci ai hotărât
să devii de colecție
mi-e foame
dincolo de pervaz lucesc câteva gutui
culese din curtea ce-și împarte fluturii
cu toată valea
s-au răsturnat acolo căruțe de floare
din primăverile trăite împreună
pun ștampila pe un april
încerc să expediez măcar un zâmbet
născocesc tot felul de gânduri
și sting imaginar lumina
din cameră
e decembrie
un petic de gând
pe fruntea senină...