Mi-aș dori să fiu fluture, să ard în doar trei zile,
Căci trei zile cu tine ar fi mai fascinante
Decât toată fericirea stinsă în treizeci de ani
De viață obișnuită.

E scurta ardere ce recunoaște lumina,
după ce a gustat, prin om, întunericul.
Căci cel de rând sau cel din afara rândului
rămâne un fluture gonind spre zidul morții.

Sunt lucrări care vorbesc de la sine,
fie în lut, fie scrise pe hârtie.
Acum vă las în seama Domnului...
Dacă aveţi nevoie de mine
mă găsiţi în „chilia mea.

Camelia Opriţa: din volumul: Zestrea (2002)