Mintea ta era ca o închisoare de maximă securitate din care nu puteai evada. Gândurile tale cele mai sumbre te țineau prizonier, captiv într-un pustiu fără margini, îți otrăveau fiecare gură de aer pe care o respirai.

Condamnat erai la mințirea vieții.
Ferecat în afara lumii, te priveai prin cioburile rămase
dintr-o oglindă spartă.

Începeai să te lipești la loc
ca un kintsugi.

Ești ca un vas plin pe care vrei să îl verși;
Să verși tot ceea ce ai
Ca să primești ceea ce nu ai.