Auzeam prin firul ierbii
legănate de un vis
pasul tău desculț, agale
coborând din paradis.

Te simțeam în noaptea vieții
ca o stea din răsărit
dezbrăcată de orgolii,
îmbrăcată-n infinit.

Auzeam prin fir de iarbă
cum trecea degetul tău
și trezea totul la viață
în ecou.. după ecou.

Ai schimbat totul în cale-ți
ce e mort, acum nu moare.
-Eu te văd? sau mi te-nchipui?
te ating ... și totul doare.

Doare arborele vieții
de păcat adus din vale,
deși mi-este frig acuma
visul tău m-a pus pe cale.

Nu mai vreau să-ți ies în vise,
mi-am aflat al meu destin:
îmbrăcat în zale albe,
voi muri ca un creștin.

11 februarie 2022