Îți bat la uși trei crai, căci ești duioasă
Pe pieptul plin, mărgele vin să-ți cânte
Și n-aș putea mai mult, din oase `sânte
Ca să își spun că ești, prea mult, frumoasă!

Dar lumea nu e numai despre felul
Când cade fața ta, prin oglinjoară
Cred, viața ți se pare prea ușoară
Baladă simplă, de ți-o fi inelul!

Deci cată sensul și săgeata vieții
Ce-i dincolo de părul tău, prea lung
Sau spre un chip angelic dimineții

Ce n-ar putea, la munci, prea mult și-n jug
Ci spală-ți mâinile, și-n lungul gheții
Alunecă mai harnică sau rug.