mai iartă-mă, neliniște nebună
și-obraz de rai spre mine îl întoarce
plătind cu vis a sta-n divine Arce,
pe-afară e o lume de furtună.

de-un vesel aer piept să mi se-ncarce
când iadul tot de stingere răsună
și rânduiala dulce-a fi, străbună
pe fir pitit în umbra unor Parce.

iar pacea asta mult să nu mă coste
c-abia de am de Luntre-acolo-un ban
în punga de cuvinte nemaifoste.

la sânul vremii laptele-i tiran
doar clipa stând eternității rost e,
mă duce către taine un alean...