De ce e toamna iar?
De ce vad peste tot doar moarte?
Frunzele cad incet dar sigur spre pamant,
Asa cum viata-mi scade.

Mai cade una, inca una,
Inca un vis, inca-o speranta mi s-a spulberat
Si tot asa, cazand intruna
Ma zbat, legat de o speranta, pana cad.

Si-atunci cand si ultima frunza,
Isi joaca rolul bine regizat
Dintr-un nimic, devin dorinta,
Devin o frunza de copac...