câtă durere răscolește în mine
o lacrimă de-a ta
cade ca o stâncă peste suflet
și-l doboară
îmi șterg inima cu batista
să-i îndepărtez suferința
plâng cu petale
lacrimi de sânge se preling
peste chipul alb
o hemoragie a emoțiilor
care se prăbușesc în abis
fără tine aș fi un oraș pustiu
prin care bântuie moartea
fără tine aș fi o floare
smulsă cu tot cu rădăcină
strivită sub talpa vieții
fără tine n-aș putea respira
aerul ar fi otravă
care mă aruncă în Infern
te rog nu lăsa nici o
lacrimă de-a ta să cadă
să demoleze sufletul meu.