Tată

Tată,fugi puțin din Cer și dă-mi o îmbrățișare…
Să-mi umpli golul în suflet,cu a ta îmbărbătare,
Cu palma ta muncită, spunându-mi:”Fiul meu,
Să nu te da-i înlături atunci când va fi greu!”

Tată,mi-e dor de a ta dojană de părinte:
“Supuși suntem greșelii…dar tu adu-ți aminte,
Că-n astă lume grea dacă îți ceri iertare
Și lucrul imposibil,chiar are rezolvare!”

Tată,să ști că mândru de mine poți să fi
Ți-am ascultat povața :”În viață tu să ști
Să nu-pleci a ta privire,mereu tu să priveșți
În ochi pe tot aceia ce-n cale-i întâlnești!”

Tată,îți mulțumesc și acum…când ai atins Edenul
Chiar dacă ochii-n care ți se scălda tot cerul
Sunt doar o amintire în inima din mine
Îți mulțumesc din sufllet că m-ai învățat doar bine!

Și-am să răsfoiesc din cartea cu amintiri mereu
Mândru că tu ai fost și vei fi tatăl meu
Și știu c-atunci când clipa…a sosit
Ne vom îmbrățișa din nou în infinit!

Liviu-14.01.2023-Brussels