Disperato, ai prin Anglia
fugită pe-un timp potrivit
cu primul găsit ce te-a luat,
dacă nu... atunci doar cu Satan
o ipostază actuală slabă

Ești doar un spectru, un mag,
o ocupantă gata să iei rolul
de nouă Mata Hari în viitor,
totuși femeie mult mai puternică
decât cea dintr-o
neîntâmplată variantă
a iuții decăderi umane
pe care eu
nu ți-am mai lasat-o
să sporească neagră în tine

Ce rău ai fi ajuns tu stând cu mine,
ca și cum ai fi rămas
c-un sălbatic indigen din preistorie,
într-o curte și-un bordei deja nimicite
doar așa, de frunza frasinului, patrioată,
nu activistă anarhistă "ducă-se pe pustii"

Nu mai exiști, ești teroarea lumii întregi
sub masca de carnaval britanică,
deși trăsăturile faciale luate din Prut
de roșcată spre blondă
cu fața în formă de semn al întrebării
pus mie mereu
a început din acest an
să mă bântuie

Poți să-mi amintești zi de zi
prin cântece rock, eseuri, poeme,
că între noi chiar
a...
fost o dragoste,
ambii fiind tare năbădăioși
nu mult după ce te-ai întors
divorțată din Alep

Tehnica ta este acum
cea de-a mă provoca
să scormonesc în inimă
după trăirile noastre
uitate complet
vreo paisprezece ani

Îmi înfigi foarte stilat, sadic, treptat,
c-o eleganță de englezoaică
precum și de-aruncător
italian cu cuțite,
stiletul cotidian
de tristețe macabră,
să mă vezi însângerat pe nedrept
cum n-am fost nicicând până acum

Nu știu ce mă reține să nu-ntrerup
această părelnică relație de la distanță
cu tine,
de parcă ai fi într-un castel englez
pe moarte sau moartă deja
vrând să mă distrugi,
să mă golești de viață,
apoi să mă lași
într-o bolgie cu număr identic cu-al tău
din temutul infern pe care
de bunăvoie l-ai creat pentru amândoi