dă-mi, omule, ce-n haos încă nu ţi-i
în plete nins să nu fii spre zadar
păstrând din vinderii talanţi mărunţii
să-ţi cumperi al luminilor habar.
şi ochi de pace pune-n miezul frunţii
să se-nfioare de a floare iar
dă-mi, omule, ce-n haos încă nu ţi-i
în plete nins să nu fii spre zadar.
cu literă măruntă scriu cărunţii,
păpuşi de teatru scoate capul ar
stă scris -pesemne şi-n ziar-
ca pân de veşnicie a ta nunţii
dă-mi, omule, ce-n haos încă nu ţi-i.