Sunt gata de voiajul pe marea înghețată
A bătrâneții către necunoscutul port
Al morții, dar 'nainte spre viața mea, ratată
Prin munții tinereții, privirea mi-o întorc.
N-am adunat nimică și n-am aflat nimică,
Iar dintre toate câte puteam să fiu, acum
Nu sunt nimic, căci lenea, invidia și frica
Mi-au prefăcut ființa într-un morman de scrum.
Doar tu - cu-a ta iubire, ce-o gelozesc și zeii,
Pe care nu o merit și nu o înțeleg,
Ai readus în mine chemările scânteii,
Mi-ai învățat speranța și m-ai făcut întreg.
De-aceea-ți spun Adio, prin noaptea tot mai mare,
Doar ție înainte de a porni pe mare!...