clar de lună
neclar de lună
când luna împroșcă cu
lumină chipul nopții
somnul se împrăștie în
mine ca nisipul în drum
văd fața ta
un fel de pedeapsă pentru
neînchipuita vină de-a
te fi asasinat în inima mea
cadavrul zace acolo
cu raze de lună înfipte în cap
vreau să îngrop totul
să merg mai departe
atât de departe încât
orizontul negru
să pară alb
un iepure alb
țopaind peste somnul meu.