eu pluto
sunt cel mai colțuros
asteroid din câte știi
prietene al meu
blândă imperfecțiune
neptuniană
.
câte tablouri te-au acceptat
în linii infinite frânte
mii și milioane de culori
.
însă pe mine din păcate
în prezent și-n viitor
nimeni n-o să mă vadă fericit
decât mătrășit grotesc
dintr-un sistem stelar
sărăcit pe veci
.
mi-am zis
viitorul nu speră
a mai deveni roz
ci-i abia întrevăzut
ne tot disperă
într-un corai
apocaliptic
.
cămașa ta de valuri
bate ușor înspre un gri
argintiu albăstrui
al unui zorro de pe bega
plecat în lume de nebun
se răsucește totuși
până-n albele versiuni
ale dunării lui mór jókay
tot înspre clocotindele cazane
.
din garderoba lungilor mantii de poeți
la ultima artistică paradă
va răsări și umbra ta pe cerul meu
precum cel mai bun și vanilat covrig
.
iată-ne
asteroidul astăzi s-a așezat
la sfat cu mâinele neptun
.
pe lângă tinele tău
minele meu la fiecare an plutonian
se plimbă-un pic
.
mi-am amintit
socoteala noastră cea dintâi...
în absolut voi suferi un jind
însă trăind nicicum
nu voi avea personalitatea
bipolară dată altora plecați
ajunși mai bine ori mai rău
de pe pământ în cerul mântuit
ori chinuiți în veci de veci
.
nu mă va preocupa deloc
dacă am fost bine ales
poate-i este rău dincolo cuiva jos
de voi fi fost ales pe dos
poate nu-i va fi deloc
bine cuiva drag sus
.
la o estetică scară cosmică
imperfecțiunea unei mari prietenii se măsoară
de la colțurile ghimpi ale inimii mele
la țepii de cactus ai inimii tale
înspre sufletul universului