povestea femeii
cu bucuria lipsită de trauma
vreunei iluzii
după sărbătoarea recoltei
metresă din insule
străinii i-au furat inima
o dată și încă o dată pe rând
a încercat să-i convingă
promisiunile erau lucruri teribile
din punctul ei de vedere
nu era ce le trebuie.

i-au răspuns
de ce să credem în pielea ta fără urme de boală
sau de vaccinuri împotriva tristeții

așa lăsau pietrele
să se înțeleagă din cercurile înflorite
pe întinderea rece
vântul se întorcea dintre morți
ca dintre ai săi
luna despica întunericul precum un grifon alb
însetat să-i audă sânii crescând dintr-o apă din sud

toți îi deveniseră prieteni,
iubiți,
în amintirea celui lăsat
în urmă,
producătorul de miere i-a pus coroana pe masă
ești gata să te lași înțepată?

dorința încerca să petreacă
prin gaura cheii iscoditoarele priviri
de tăciune
lungi crăpături întorceau noaptea spre munte
încet-încet
lumina umplea cerul cu emoția unui sunet pe care îl aud numai lupii

în inima ei
nu lăsase loc pentru nimeni
putea să aștepte următoarea dezamăgire
sau să moară tot încercând.